4K și UHD, explicate: 4K este ”aproape” același lucru cu UHD

4K este ”aproape” acelasi lucru cu UHD, insa nu reprezinta aceleasi tehnologii, iar denumirile 4K și UHD pot fi usor interpretate si incurcate.

A existat o disputa destul de importanta acum cativa ani legata de HD si HD Ready, disputa care în anumite situatii nu a fost înțeleasa nici pana acum. E drept, se intampla la fel de fiecare data cand apare o tehnologie noua si cel mai des observ ca are loc in domeniul display-urilor. In special televizoarele sunt produsele de la care pleaca aceste discutii, mai exact metodele de promovare ale acestora. Este bine stiut faptul ca TV-ul este un produs foarte cerut de consumatori si în care se investeste foarte mult pentru dezvoltare, dar și un buget foarte mare de marketing. După smartphone sau tabletă, este încă un produs universal, a cărui achizifie ne goleste buzunarele din ce în ce mai des.

Din punct de vedere al consumatorului, 4K si UHD reprezinta cam acelasi lucru. Diferentele tehnice din spatele acestor denumiri sunt relativ mici, daca le privim doar din perspectiva rezolutiei. Este important sa cunoastem insa putin si din dedesubturile acestor denumiri, inainte sa facem o greseala în exprimare sau in traducerea unor specificatii.

Ce este 4k?

4K reprezinta un standard profesional de productie cinematografica. Termenul 4K vine din partea DCI – Digital Cinema Initiatives, un consortiu de studiouri mari de productie, care au standardizat specificatiile pentru productia și difuzarea continutului cu rezolutie inalta. In cazul de fața, 4K înseamna 4096×2160 pixeli, exact de 4 ori standardul anterior 2K, de 2048×1080 pixeli. După cum se observa, 4K reprezinta putin mai mult de 4000 de pixeli, adica 4096 pentru ca vorbim de imagine digitală. 4K nu este doar o rezolutie, standardul definind și modalitatea an care materialul este codat. Un stream 4K este comprimat folosind codecul JPEG2000, poate avea un bitrate de aproape 250 Mbps și o adâncime de culoare de 12 biti.

 Ce este UHD?

UHD reprezinta pasul următor de la Full HD, fiind denumit Ultra HD. Full HD a rămas mai degraba un instrument de marketing, pentru că in lumea reala toti folosim rezoluția specifica, 1920×1080 pixeli. UHD reprezinta astfel de 4 ori acea rezolutie de 1920×1080 pixeli, adică 3840×2160 pixeli. Din acest motiv, cam toate panourile televizoarelor si ale monitoarelor UHD detin aceasta rezolutie, putin mai mica decat cea a standardului 4K real.

Nu putem vorbi de continut UHD din punct de vedere tehnic, pentru ca nu exista specificatii clare legate de modalitatea in care este codat acest continut, ce codecuri si ce bitrate sunt folosite. Continutul UHD face referire asadar doar la rezolutia amintita mai sus și atât.

Problema UHD-ului

UHD-ul in sine nu are o problema majora, ci doar denumirea este problematica. Exista un alt standard care are o rezolutie de 7680×4320 pixeli, tot derivat din 3840×2160 si care se numeste tot UHD. Ar fi normal ca pe acesta din urmă sa il denumim Quad Ultra HD pentru a eficientiza procesul, insa momentan nu exista prea multe dispozitive care sa inregistreze si sa redea la aceasta rezolutie, iar ele nu sunt cu sigurantă accesibile oricui.

Probabil ca peste cațiva ani, daca trendul continua, producătorii vor fi nevoiti sa se gandeasca si la acest aspect, insa pana atunci mai sunt multi bani de făcut din actualele display-uri. Totusi, legat de diferențele respective, putem presupune ca se va folosi 4K UHD și 8K UHD la momentul respectiv, asa cum acum se foloseste deja denumirea 4K UHD pentru anumite servicii și produse .

Concluzii

In concluzie, la momentul actual, este destul de corect sa folosim si 4K, dar si UHD. Daca producatorii de televizoare si de display-ul l-au adoptat ca denumire generala pentru acest standard, noi îl putem folosi relaxati. Legat de acea disputa dintre HD șu HD Ready, unde primul reprezenta rezolutia de 1920×1080 pixeli, iar al doilea 1366×768 pixeli, problema nu mai este atat de grava, diferenta fiind foarte mica si doar pe orizontală. Standardul pe partea de afisare va fi păstrat în acest fel.

Mai ramane doar problema legata de continut. Aici continutul denumit impropriu UHD va exista într-o varitetate mare de formate si codec-uri, in special pentru ca acesta va fi distribuit cu ajutorul internetului. La continutul 4K, este destul de simplu sa tinem cont de faptul ca o cameră care filmeaza 4K la nivel profesional va avea un bitrate de 250 Mbps si va folosi un anume codec, în cazul UHD-ului ramane doar rezolutia de 3840×2160 pixeli.